Uncategorized

Ludovic al XVII-lea al Frantei – destinul tragic al unui rege-copil


  Socialismul este un cancer, o boala care odata instalata in corpul unei natiuni infecteaza in timp si alti vecini. Revolutia franceza a fost in mod clar un catalizator pentru instaurarea socialismului in cele mai despotice forme ale sale.

In 1789 francezii au daramat Bastilia, simbolul opresiunii pentru a instaura o alta. Daca ar fi stiut ca pe lume o sa apara un Marx, Engels, V.I. Lenin, I.V. Stalin sau un Adolf Hitler probabil ca „fartatii” nostri de mai la Vest s-ar fi gandit de mai multe ori pana sa se pronunte asupra unei revolutii sau nu.

In 1793, Regele Ludovic al XVI al Frantei este ucis sub ghilotina. Reformele fiscale pe care el incercase sa el impuna afectasera nobilii, politicienii si poporul.

Dupa moartea sa, fiul sau, considerat de monarhisti regele legitim al Frantei, este luat de langa mama sa, Regina Maria Antoaneta a Frantei si trimis in grija lui Antoine Simon, un pantofar betiv, temnicer la inchisoarea din Temple. Iacobin fanatic, recomandat pentru postul de „educator” al micului rege de catre Marat si Robespierre, acesta a inceput sa il transforme Ludovic intr-un bun cetatean al noii Republici Franceze.

 Reeducarea in stil comunist vine de la francezi

Privare de somn, batai, hulirea numelui lui Dumnezeu, tortura psihica, obtinerea de declaratii mincinoase prin forta. Suna destul de cunoscut pentru cei care au trecut prin puscariile comuniste, nu? Istoricii are studiaza „Fenomenul Pitesti” in mod sigur sunt familiarizati cu termenii de mai sus.

Din pacate, originea lor se gaseste in perioada in care Ludovic al XVII al Frantei, minor, era reeducat in puscaria de la Temple. Temnicerul sau, Antoine Simon, l-a torturat pe micul prizonier, l-a invatat sa isi injure familia, sa il injure pe Dumnezeu, l-a fortat sa se culce cu prostituate si sa devina un alcoolic.

Amenintarile continue cu ghilotina de catre paznicul sau il faceau pe Ludovic sa sufere de dese lesinuri. De la prostituatele cu care a fost obligat sa se culce a capatat boli venerice si tuberculoza. Temnicerii sai l-au fortat sa semneze o declaratie prin care acesta recunostea ca mama sa il invatase sa se masturbeze. Aceasta declaratie a fost folosita impotriva mamei sale in 1793, in procesul care a condamnat-o pe Maria Antoaneta la moarte. La 16 octombrie 1793 regina Maria era ghilotinata.

Ludovic a ajuns izolat intr-o celula secreta timp de 6 luni iar in iunie 1795, intr-un mister total, acesta a murit la varsta de doar 10 ani.

Autopsia a relevat ca suferea de subnutritie, trupul lui fiind acoperit de tumori si de raie. Corpul sau a fost ingropat de revolutionari intr-o groapa comuna dar inima sa, prelevata pe ascuns, este astazi tinuta la Biserica Saint Denis de langa Paris.

Acesta a fost destinul trist al unui copil care a avut ghinionul de a se naste intr-o familie regala importanta a Europei si care a prins si vremurile tulburi ale unei Revolutii care a nascut un monstru: socialismul.

Anunțuri

2 thoughts on “Ludovic al XVII-lea al Frantei – destinul tragic al unui rege-copil”

Da-ti cu parerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s