Uncategorized

Intalnire in abisuri II


Sunetele necunoscute cresteau in intensitate iar operatorii sonarelor deveneau tot mai nervosi. Identificarea lor esuase si toti erau ingrijorati de o potentiala capcana a NATO. „Sa fie oare un nou tip de arma a americanilor? Sau a englezilor?”. Brusc pe ecranele sonarelor si osciloscoapelor liniile albe disparura, sunetele se terminara brusc asa cum incepura. Linistea care urma valului de unde sonore atat de virulent avu efectul unei lovituri de ciocan aplicata in urechile si in capetele marinarilor. Pentru cateva secunde se clatinara ca niste arbusti in bataia vantului.
„Uau, asa ceva n-am mai trait niciodata pana acum. Asa ceva ar da clasa si papagalului pe care il are soacra-mea”, comenta un veteran al submarinului, slt. Adam Periv, despre care se zvonea chiar ca ar fi ruda cu insusi Lavrenti Beria, teribilul sef al politiei secrete staliniste care trimisese la moarte sute de mii de tarani care se impotrivisera regimului lui Stalin.
„Toti ofiterii in sala de sedinta, toti ofiterii in sala de sedinta”, se auzi o voce groasa in difuzoare. Capitanul navei, alarmat de amenintarea necunoscuta convoca urgent toti ofiterii in sala de sedinte a navei, o incapere metalica, cu pereti vopsiti in maroniu. Masa era din lemn de nuc, un lux pe care nu multi capitani si-l puteau permite, dar dat fiind faptul ca nava era prima din clasa sa, constructorii facusera o exceptie.

„Domnilor, consider ca avem o situatie de criza. Drumul pana aici a fost lipsit de peripetii iar sansele ca aceste zgomote sa fie opera unei nave de-a noastra este redus. Niciun submarin rusesc nu e mai aproape de 3.000 de km de locul unde suntem noi. La fel, din informatiile GRU, niciun submarin al NATO sau al unui alt stat aliat SUA nu este in preajma noastra. Astept pareri”, anunta capitanul Serghei Felix scurt si militareste viziunea sa asupra situatiei.

Ofiterii pareau destul de stingheriti. „Stiti, avem pozibilitatea de a lansa un minisubmarin de cercetare a locului. Avem doua la bord,” vorbi lt. Ostrov. Acesta lucra in compartimentul torpilelor, dar tot de acolo se puteau lansa si minisubmarinele de cercetare legate cu cablu. Acestea aveau o raza de actiune de 2 mile in jurul navei, dispuneau de sonare proprii, camere de luat vederi si reflectoare cu xenon si laser capabile sa strapunga intunericul abisal.
„O idee buna” grai Alexei. „In felul acesta avem sanse mari sa vedem efectiv ceea ce ne ameninta”. Cuvintul amenintare lasa o profunda impresie celorlalti. Pana acum probabil nu constientizasera cu adevarat ca e posibil sa fie intr-un real pericol. Cum solutia fu gasita relativ repede, sedinta mai tinu cam 10 minute pentru ca se pune la punct anumite detalii de ordin tehnic.

Mini-submarinul fu lansat urgent si dupa ce se stabiliza la iesirea din incaperea presusizata incepu sa transmita. Reflectoarele sale cu laser-xenon parca taiau halci imense din intunericul Atlanticului. In primele minute nu se zari nimic iar tensiunea incepea parca sa se risipeasca. Micuta masinarie dadea tarcoale in jurul navei si cu ocazia asta examinara si starea carenei. Totul era in regula.
„Nu stiu ce sa zic, totul pare in regula. Orice ar fi fost, aici nu e nimic acum” spuse operatorul masinariei. De la lansarea submarinului trecusera 20 de minute. Deja aparatul aproape ca atinsese limita maxima a razei sale de actiune permisa de cablul cu care era legat de submarin.

Anunțuri

2 thoughts on “Intalnire in abisuri II”

Da-ti cu parerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s