Uncategorized

71 de ani de la moartea sopranei Haricleea Darclee


Hariclea Darclée, una dintre personalitățile cele mai importante ale României s-a născut la Brăila, pe 10 iunie 1860, într-o familie cu rădăcini elene. Mama Haricleei Darclée, Maria Haricli, născută Aslan, nepoată directă a domniței Mavrocordat, păstra în totalitate amprenta originilor ei nobile, iar tatăl, Ion Haricli, era mare proprietar în Teleorman.

În copilărie, Hariclea a fost la un pas de a muri de febră tifoidă. În februarie 1881, ea s-a căsătorit cu tânărul locotenent de artilerie Iorgu Hartulary. În 1886 pleacă la Paris, unde se luptă din greu cu neajunsurile, desi primea de-acasă câte 500 de franci pe lună.

Cariera

Hariclea Darclée (Hartulari) debutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, orașul natal. Pleacă la Paris unde este remarcată de Charles Gounod, care îi încredințează rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care își face debutul pe scena Operei, în anul 1888. Se pare că tot Gounod a fost acela care i-a sugerat luarea numelui Darclée. În scurt timp, Hariclea Darclée cucerește publicul și devine preferata multor compozitori. Astfel, Giacomo Puccini compune pentru vocea ei Tosca, Pietro Mascagni compune Iris iar Alfredo Catalani realizeaza La Wally. Hariclea Darclée s-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova și Sankt Petersburg.

La Scala din Milano, scena consacrării sale mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimène din Le Cid de Massenet, aplaudată chiar de Giuseppe Verdi, succesul aducându-i imediat contracte la cele mai mari teatre din Italia. Între 1893 și 1910 a cunoscut gloria pe marile scene ale lumii, revenind adeseori la Scala din Milano.

Premiata de Regele Carol

Dorința ei de a cânta în România era mare. Românii o iubeau, spectacolele ei erau adevărate sărbători. “Trăiască privighetoarea Carpaților”, îi striga publicul. Regele Carol i-a oferit ordinul “Bene Merente clasa I”, iar poeții îi compuneau versuri. Unul din cele mai importante momente pentru Hariclea a fost în 1900, când Puccini a văzut în ea soprana care putea să redea cel mai bine rolul Floriei Tosca. Premiera a avut loc la Roma, unde Darclée a cântat alături de tenorul Emilio de Marchi și baritonul Eugenio Giraldoni (marea ei iubire). Toată faima pe care și-o câștigase nu i-a alterat caracterul deosebit și, înainte să urce pe scenă obișnuia să aprindă o lumânare la icoana Maicii Domnului.

Din păcate nu s-au păstrat înregistrări pe discuri cu vocea Haricleei Darclée, ci doar două cântece românești: Cântecul fluierașului de George Stephanescu și Vai mândruță dragi ne-avem de Tiberiu Brediceanu înregistrate cu acompaniament de pian la o vârstă foarte înaintată dar la care păstra intacte calitățile naturale și tehnice ale minunatei sale voci.

Sfarsitul vietii, in anonimat

La finele vieții, artista care fusese atât de apreciată , a trăit în țară într-un trist anonimat. Hariclea Darclée (Hartulari) a murit în sărăcie la București datorită faptului că viile sale de la Cotnari (sursa existenței sale după încheierea carierei) au fost distruse de o teribilă grindină iar boala care i-a marcat sfârșitul (sarcom hepatic) nu i-a mai permis restaurarea lor; în 1939. Funeraliile au fost finanțate de Ambasada Italiei si a fost înmormântată în Cimitirul Bellu.

La aniversarea a 135 de ani de la nașterea Haricleei Darclée, în 1995, Brăila, i-a adus un deosebit omagiu, organizând Concursul Național de Canto ce-i poartă numele, prezidat de soprana Mariana Nicolesco si asezat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României. Prima ediție a Concursului Internațional a avut loc în 1997 și de atunci se repetă la fiecare doi ani, în anul dintre o ediție si alta având loc Cursuri de Măiestrie Artistică, Master Classes.

Repertoriu

Daniel Auber La Muette de Portici (Luisa);

Georges Bizet Carmen (Carmen); 

Arrigo Boito Mefistofele (Margherita);

Alfredo Catalani La Wally (Wally) – operă compusă pentru vocea sa şi interpretată în premieră absolută la Teatro alla Scala din Milano la 20 ianuarie 1892;

Alexis Catargi Enoch Arden (Ammie Lee) – operă compusă pentru vocea sa şi interpretată în premnieră absolută la Teatrul Naţional din Bucureşti în 1904;

Isidore De Lara Amy Robsard (Amy Robsard) – operă compusă pentru vocea sa şi interpretată în premieră absolută la Opera din Montecarlo în aprilie 1897;

Gaetano Donizetti Don Pasquale (Norina);

Gaetano Donizetti L’elisir d’amore (Adina);

Gaetano Donizetti Linda di Chamounix (Linda);

Gaetano Donizetti Lucrezia Borgia (Lucrezia);

Gaetano Donizetti Maria di Rohan (Maria);

Alberto Franchetti Cristoforo Colombo (Isabella di Aragona, Ikuamota) – operă compusă pentru vocea sa şi interpretată în premieră absolută la Genova, la 6 octombrie 1892;

Michail Glinka Ivan Susanin (Vania) – operă interpretată în premieră pentru Franţa, la Nisa, în 1890;

Carlos Gomes Condor (Odalea) – operă compusă pentru vocea sa şi interpretată în premieră absolută la Teatro alla Scala din Milano la 21 februarie 1891;

Carlos Gomes I Guarany (Cecilia);

Charles Gounod Faust (Marguérite);

Charles Gounod Roméo et Juliette (Juliette);

Jacques Halévy La Juive (Rachèle);

Ruggero Leoncavallo I Pagliacci (Nedda) – operă interpretată în premieră pentru România, la Bucureşti în 1903;

Ruggero Leoncavallo Zaza (Zaza);

Luigi Mancinelli Hero e Lenadro (Hero) – operă compusă pentru vocea sa şi interpretată în premieră absolută la Madrid, în 1897;

Pietro Mascagni Cavalleria rusticana (Santuzza) – operă interpretată în premieră pentru România, la Bucureşti în 1891;

Pietro Mascagni L’amico Fritz (Suzel) – operă interpretată în premieră pentru Teatro Della Pergola din Florenţa în 1891 şi în premieră la Bucureşti în 1910;

Pietro Mascagni Iris (Iris) – operă compusă pentru vocea sa şi interpretată în premieră absolută la Teatro dell’Opera din Roma, la 22 ianuarie 1898, în premieră pentru Teatro alla Scala din Milano la 19 ianuarie 1899 şi în premieră la Bucureşti în 1908;

Pietro Mascagni I Rantzau (Luisa) – operă compusă pentru vocea sa şi interpretată în premieră absolută la Teatro della Pergola din Florenţa la 10 noiembrie 1892 şi în premieră la Teatro dell’Opera din Roma la 26 noiembrie 1892;

Jules Massenet Le Cide (Chimène) – debutul în Italia şi premieră pentru Teatro alla Scala din Milano la 26 decembrie 1890;

Jules Massenet Manon (Manon);

Jules Massenet Thaïs (Thaïs);

Giacomo Meyerbeer L’Africaine (Selika);

Giacomo Meyerbeer Les Huguénots (Regina, Valentine) – în premieră pentru România, la Bucureşti, în 1897;

Wolfgang Amadeus Mozart Don Giovanni (Zerlina);

Giovanni Pacini Saffo (Saffo) – premieră pentru Teatro dell’Opera din Roma la 28 octombrie 1911;

Ubaldo Pacchierotti Eidelberga mia (Catina) – operă compusă pentru vocea sa şi interpretată în premieră absolută la Teatro Colon din Buenos Aires, în 1909;

Ettore Panizza Aurora (Aurora) – operă compusă pentru vocea sa şi interpretată în premieră absolută la Teatro Colon din Buenos Aires, în 1909;

Giacomo Puccini Manon Lescaut (Manon Lescaut) – operă compusă pentru vocea sa şi intepretată în premieră pentru Teatro alla Scala din Milano la 27 martie 1897;

Giacomo Puccini La Bohème (Mimì) – operă interpretată la premieră pentru America la Teatro Colon din Buenos Aires, în 1896 şi în premieră pentru România la Bucureşti, la 15 ianuarie 1903;

Giacomo Puccini Tosca (Floria Tosca) – operă compusă pentru vocea sa şi în cadrul căreia, aria sopranei, Vissi d’arte, a fost scrisă la sugestia artistei pe baza indicaţiilor sale muzicale; a fost interpretată la premiera absolută de la Teatro dell’Opera din Roma de la 14 ianuarie 1900 şi la premiera pentru Teatro Regio din Torino la 20 februarie 1900, Teatro alla Scala din Milano la 17 martie 1900, Lisabona la 19 ianuarie 1901, Bucureşti 18 ianuarie 1902 şi Montecarlo 28 martie 1903;

Luigi & Federico Ricci Crispino e la Comare (La Comare);

Gioacchino Rossini Guglielmo Tell (Matilde d’Absburgo);

Gioacchino Rossini Stabat Mater (Soprano);

Anton Rubinstein Demonul (Tamara);

Camille Saint-Saëns Proserpina (Proserpina);

Richard Strauss Der Rosenkavalier (Marschalin) – premieră pentru Italia la Teatro dell’Opera di Roma, la 14 noiembrie 1911;

Ambroise Thomas Hamlet (Ofélie);

Ambroise Thomas Mignon (Mignon);

Pietro Vallini Il Voto (Maria) – operă compusă pentru vocea sa şi interpretată în premieră absolută la Teatro dell’Opera di Roma, la 27 noiembrie 1894;

Giuseppe Verdi Aida (Aida);

Giuseppe Verdi Un ballo in maschera (Amelia);

Giuseppe Verdi Otello (Desdemona);

Giuseppe Verdi Rigoletto (Gilda);

Giuseppe Verdi Simon Boccanegra (Amelia-Maria) – premieră pentru Teatro dell’Opera din Roma, la 17 mai 1892;

Giuseppe Verdi La Traviata (Violetta Valery);

Giuseppe Verdi Il Trovatore (Leonora);

Richard Wagner Die Meistersänger (Eva);

Richard Wagner Lohengrin (Elsa);

Richard Wagner Tannhäuser (Elisabeth) – premieră pentru Teatro alla Scala din Milano la 29 decembrie 1891 şi pentru Teatro Colon din Buenos Aires în 1897;

Hariclea Darclée, una dintre personalitățile cele mai importante ale României s-a născut la Brăila, pe 10 iunie 1860, într-o familie cu rădăcini elene. Mama Haricleei Darclée, Maria Haricli, născută Aslan, nepoată directă a domniței Mavrocordat, păstra în totalitate amprenta originilor ei nobile, iar tatăl, Ion Haricli, era mare proprietar în Teleorman.
În copilărie, Hariclea a fost la un pas de a muri de febră tifoidă. În februarie 1881, ea s-a căsătorit cu tânărul locotenent de artilerie Iorgu Hartulary. În 1886 pleacă la Paris, unde se luptă din greu cu neajunsurile, desi primea de-acasă câte 500 de franci pe lună.
Cariera
Hariclea Darclée (Hartulari) debutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, orașul natal. Pleacă la Paris unde este remarcată de Charles Gounod, care îi încredințează rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care își face debutul pe scena Operei, în anul 1888. Se pare că tot Gounod a fost acela care i-a sugerat luarea numelui Darclée. În scurt timp, Hariclea Darclée cucerește publicul și devine preferata multor compozitori. Astfel, Giacomo Puccini compune pentru vocea ei Tosca, Pietro Mascagni compune Iris iar Alfredo Catalani realizeaza La Wally. Hariclea Darclée s-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova și Sankt Petersburg.
La Scala din Milano, scena consacrării sale mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimène din Le Cid de Massenet, aplaudată chiar de Giuseppe Verdi, succesul aducându-i imediat contracte la cele mai mari teatre din Italia. Între 1893 și 1910 a cunoscut gloria pe marile scene ale lumii, revenind adeseori la Scala din Milano.

Premiata de Regele Carol

Dorința ei de a cânta în România era mare. Românii o iubeau, spectacolele ei erau adevărate sărbători. “Trăiască privighetoarea Carpaților”, îi striga publicul. Regele Carol i-a oferit ordinul “Bene Merente clasa I”, iar poeții îi compuneau versuri. Unul din cele mai importante momente pentru Hariclea a fost în 1900, când Puccini a văzut în ea soprana care putea să redea cel mai bine rolul Floriei Tosca. Premiera a avut loc la Roma, unde Darclée a cântat alături de tenorul Emilio de Marchi și baritonul Eugenio Giraldoni (marea ei iubire). Toată faima pe care și-o câștigase nu i-a alterat caracterul deosebit și, înainte să urce pe scenă obișnuia să aprindă o lumânare la icoana Maicii Domnului.
Din păcate nu s-au păstrat înregistrări pe discuri cu vocea Haricleei Darclée, ci doar două cântece românești: Cântecul fluierașului de George Stephanescu și Vai mândruță dragi ne-avem de Tiberiu Brediceanu înregistrate cu acompaniament de pian la o vârstă foarte înaintată dar la care păstra intacte calitățile naturale și tehnice ale minunatei sale voci.
Sfarsitul vietii, in anonimat
La finele vieții, artista care fusese atât de apreciată , a trăit în țară într-un trist anonimat. Hariclea Darclée (Hartulari) a murit în sărăcie la București datorită faptului că viile sale de la Cotnari (sursa existenței sale după încheierea carierei) au fost distruse de o teribilă grindină iar boala care i-a marcat sfârșitul (sarcom hepatic) nu i-a mai permis restaurarea lor; în 1939. Funeraliile au fost finanțate de Ambasada Italiei si a fost înmormântată în Cimitirul Bellu.
La aniversarea a 135 de ani de la nașterea Haricleei Darclée, în 1995, Brăila, i-a adus un deosebit omagiu, organizând Concursul Național de Canto ce-i poartă numele, prezidat de soprana Mariana Nicolesco si asezat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României. Prima ediție a Concursului Internațional a avut loc în 1997 și de atunci se repetă la fiecare doi ani, în anul dintre o ediție si alta având loc Cursuri de Măiestrie Artistică, Master Classes.
Repertoriu:
Anunțuri

5 thoughts on “71 de ani de la moartea sopranei Haricleea Darclee”

Da-ti cu parerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s