Uncategorized

Pasi prin istorie V. Despre generalul Alexandru Averescu


Noi romanii, in repetate randuri am dovedit o crasa nepasare in privinta cunoasterii propriilor eroi. Astazi am decis sa amintesc de generalul, ulterior devenit Maresal al Romanie, Alexandru Averescu.

Nascut la 9 martie 1859, intr-un sat care astazi, de „luptatori” ce am fost si de patrioti ce suntem, este in Ucraina, in zona numita Bugeac din sudul Basarabiei, a fost o figura atipica a vremurilor sale. Comandant al Armatei Romane in perioada Primului Razboi Mondial, a fost creditat cu victoria Romaniei in acel conflict si implicit cu crearea Romaniei Mari. Pe langa acestea a indeplinit si functia de prim-minstru in trei cabinete separate iar intre ianuarie si martie 1918 a fost ministru de externe. A scris 12 lucrari pe chestiuni de natura militara, a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul si a fost membru al Academiei Romane.

Cariera sa militara a avut o traiectorie constant ascendenta. Studiile le-a facut la Torino, unde a fost Comandant al Scolii Superioare de Razboi (1894-1895), dupa aceea a fost atasat militar al Romaniei la Berlin (1895-1898) si Sef al M.St.M. (1911-1913). In primul balcanic, din 1913, a condus Armata Romana pana la Sofia. Iata ca in anumite perioade ale istoriei am fost si noi ceea ce ar fi trebuit sa fim cu adevarat, niste cuceritori!

Gloria cea mare a cunoscut-o insa in Primul Razboi Mondial. Generalul Averescu a îndeplinit funcţia de comandant al Armatei a II-a (14 – 26 august 1916, 26 septembrie 1916 – 30 ianuarie 1918). S-a remarcat printr-un spirit ingenios şi plin de iniţiativă, care l-a adus la conflicte cu Marele Cartier General, condus de generalul Constatin Prezan.

A iniţiat celebra manevră de la Flămânda (1916), a condus Armata a II – a în bătăliile de la Mărăşti şi Oituz (1917). Un episod din timpul războiului a rămas întipărit în minţile istoricilor: în timpul războiului se zvonise că Averescu ar vrea să-l răstoarne pe rege şi să preia puterea. Jignit de neîncrederea suveranilor, Averescu şi-a dat demisia, dar peste câteva zile regina Maria îl cheamă în audienţă, declarând: „Ia-o înapoi! Îmi arde degetele.”

Viaţa politică

Ei bine, am ajuns in final si la cariera sa politica. Asa cum am zis mai sus, maresalul Averescu a fost premier al Romaniei in repetate randuri si minstru de externe la un moment dat. In 1918 a infiintat partidul Liga Poporului, ulterior devenit Partidul Poporului. Aceasta formatiune politica a facut parte din diverse structuri legislative ale Romaniei interbelice iar in 1926 a castigat alegerile parlamentare, si surprinzator pentru acele vremuri zbuciumate, a rezistat 4 ani la guvernare, pana la venirea lui Carol al II-lea pe tron in vara lui 1930. Odata cu moartea M.S.R. Ferdinand in 1927, tara trecea sub tutela unei Regente, din care faceau parte A.S.R. Printul Nicolae, Patriarhul Miron Cristea si Gheorghe Buzdugan, Presedintele Inaltei Curti de Casatie. Deci nu putem spune ca a avut viata usoara guvernarea generalului Averescu, dar oricum a fost mai simplu ca in zilele noastre, pentru ca pe atunci exista patriotism.

Viaţa sa politică nu a fost lipsită de tensiuni. În primul rând Alexandru Averescu a fost loial Casei Regale şi s-a luptat să-şi păstreze popularitatea pe treptele cele mai înalte în faţa declinului. A fost preţuit de către regele Ferdinand, iar o dovadă de preţuire a fost momentul unei destăinuri: când regele se afla pe patul de moarte a poruncit ca Averescu să vină la el şi să fie lăsaţi singuri. Înainte să moară, regele i-a declarat: „Averescu, multe s-au spus între noi; de mult însă n-am mai crezut nimic rău despre tine. Îţi fac această mărturisire ca să intru uşurat în groapă”. Spre finele vieţii sale, bătrân şi bolnav, se retrage din viaţa politică. Moare în octombrie 1938 la Bucureşti. A fost membru de onoare al Academiei Române.

In zilele noastre, un impostor, un papagal care are impresia ca e patriot, isi bate joc de memoria acestui mare erou al Romaniei, militar si om politic. Ati ghicit de cine vorbesc? Da, probabil ca ziceti bine:  e piticania senzationala de la Zero TV, marele cautator de cadavre imaginare de Elodii si tomberon al tembeliziunilor romanesti, Dan „Nici nu stiti ce pierdeti” Diaconescu. Sa ii fie rusine ca a indraznit sa se lege prin infiintarea Partidului Poporului, de memoria generalului Averescu. Daca l-ar vedea acum cred ca s-ar rasuci in mormant. De fapt, stramosii nostri cazuti in Primul si in al doilea razboi mondial in mod sigur se resucesc in morminte, cand vad ce s-a ales de Romania lor.

 

Anunțuri

6 thoughts on “Pasi prin istorie V. Despre generalul Alexandru Averescu”

Da-ti cu parerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s