Uncategorized

Pasi prin istorie IV. Simo Hayha sau moartea care pandeste prin luneta


Era inca o zi geroasa, cu un soare palid ce raspandea lumina sa alba peste intinderile si mai albe de zapada. Andrei Stolapin, un baiat de tara crescut in stepele din sudul Rusiei era la postul sau de lupta din fata liniei Mannerheim si incerca sa se gandeasca la ceva frumos pentru a mai trece timpul si pentru a mai uita gerul naprasnic de aproape minus 30 de grade care de multe ori era un inamic mult mai redutabil decat micuta armata finlandeza.  Ii venira in minte prietenii din satul sau, Oleg cel gras sau Volodea cel care i-o luase de sub nas pe Anna Vladimirovna, cea cu un par atat de frumos de culoarea graului bun de secerat. AnnaAnna…..eh, ofta Andrei in sinea lui, ce departe erau departe vremurile in care se scalda cu ceilalti tineri din satul sau chiar si toamna tarziu si dormea sub cerul liber, gol pana la brau admirand Calea Lactee sau noianul de stele care nici nu stia cum se numesc dar incerca sa le boteze cu tot felul de nume ca sa ii vina somnul. Isi trosni oasele ca sa isi mai puna sangele in miscare si privi la pustiul alb care se intindea in fata lui, presarat ici si colo cu mici troiene innegrite de cenusa.

La 150 de metri in fata sa, bine camuflat intr-o uniforma alba cu cagula trasa pe fata, statea la panda un soldat inamic ce avea in dotare o arma de origine ruseasca Mosin-Nagant, calibrul 7.62 mm, ce pandea orice miscare, cat de mica, pentru a mai trimite pe lumea cealalta un alt inamic. Surprinse cu ajutorul lunetei, la aproximativ 150 de metri de locul sau o miscare de fractiune de secunda si imediat realiza ca acolo este cineva din tabara inamica. Memora locul si mai astepta 30 de secunde dupa care apasa pe tragaci. O tresarire de moment si dupa aceea liniste. O liniste mormantala pe care orice lunetist cu experienta o cunoaste. Astfel finlandezul isi mai trecu in cont o mica victorie. Alta dintr-un sir foarte lung dealtfel de lovituri.

Andrei abia isi pusese sangele in miscare cand un sunet familiar ii rasuna in urechi. Gândurile sale erau in acel moment departe, la taramurile natale, dar pentru o fractiune de secunda isi aduse aminte despre ce era vorba. Cineva trasese…..nu mai avu timp sa isi dea seama cine pentru ca universul sau se prabusea. Glontul il lovise in partea stanga a capului si iesise prin ceafa. La aproximativ 20 de ani Andrei cadea ca un erou al Armatei Rosii in lupta cu „fascistii” finlandezi, ucis de catre cel mai redutabil lunetist al tuturor timpurilor: Simo Hayha.

Din fermier, erou

In timpul acelui razboi, de fapt macel regizat si pus la cale de I.V. Stalin, mica Finlanda s-a aparat cu succes in fata colosului de la Rasarit ce nutrea vise de impartire a lumii cu sora sa mai mica, Germania nazista. In iarna dintre 1939-1940, dupa 100 de zile de razboi, Simo Hayha, la originea sa un simplu fermier avea sa se capete cu o decoratie pentru numarul impresionant de soldati sovietici trimisi pe lumea cealalta: 705 in total. Nascut in oraselul  Rautjärvi, in zilele noastre in Rusia, Hayha si-a inceput stagiul militar in 1925. Inainte de asta devenise cunoscut drept un vanator iscusit in tinutul sau natal, casa lui fiind plina de trofee. La temperaturi cuprinse intre −40 si −20 grade Celsius, imbracat complet in alb, Häyhä a fost creditat cu 505 de soldati sovietici  ucisi, 542 daca decesele neconfirmate  sunt incluse. Neoficial, finlandezii il creditau pe Hayha cu peste 800 de morti, daca erau inclusi aici si cei din Batalia de la Kollaa.Pe langa calitatile sale de lunetist, Hayha mai era de asemenea creditat cu peste 200 de oameni ucisi cu ajutorul unei pusti mitraliera Suomi KP/-31, aducand astfel cifra soldatilor ucisi si confirmati la 705. Ceea ce e si mai remarcabil este ca majoritatea acestor victorii ale sale s-au realizat in mai putin de 100 de zile de razboi si cu o cantitate de lumina foarte limitata, avand in vedere ca la Cercul Polar zilele sunt foarte scurte pe timp de iarna. Simo Hayha, dupa operatia de reconstructie a fetei

Ranit grav de un glont inamic, Hayha a ramas in urma acelei rani fara jumatate de fata. Operat de urgenta acesta si-a revenit in data de 13 martie, exact cand a fost declarata pacea. Dupa razboi a fost promovat de la gradul de simplu caporal direct la cel de subofiter si a fost decorat de catre Maresalul Carl Gustav von Mannerheim cu Medalia Libertatii , clasa intai. A fost singurul soldat care a fost promovat atat de rapid de la caporal la subofiter din armata finlandeza.

Avea sa moara in anul 2002, la 97 de ani, intr-un orasel situat in apropierea granitei cu Rusia, aproape de locul sau de bastina.

häyhä s-a nascut in municipalitatea din apropierea rautjärvi in prezent-Zi granita din Finlanda si Rusia, si a inceput stagiul militar in 1925. Inainte de a intra combate, häyhä era un agricultor si un vinator. ferma lui par sa fi fost plin de trofee pentru marksmanship. Era in timpul iernii razboi (1939-1940), intre Finlanda si Uniunea Sovietica, ca el incepu sa datoria de un lunetist si s-a luptat pentru finlandeza armata impotriva Armatei Rosii.
Anunțuri

17 thoughts on “Pasi prin istorie IV. Simo Hayha sau moartea care pandeste prin luneta”

  1. Nu stiu ce povesti de dragoste ai relatat tu mai sus, pentru ca este unanim recunoscut de cei care nu fantazeaza ca Simo Hayha nu a folosit niciodata o luneta -trebuia sa ridici prea mult capul sa tintesti, dupa spusele lui.

Da-ti cu parerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s